Într-o zi de marţi, la ora 11:00, ne-am reîntors la clubul de seniori „Codrii Neamţului” din Sectorul 3. Am primit de fapt un dar de la seniori, şi anume: o oră de poezie.

În fiecare marţi, membrii clubului se strâng la o măsuţă în curtea interioară a clubului. Îşi scot cărţile, hârtiile, pun nişte muzică în surdină şi recită poezii sub adierea vântului şi în bătăile soarelui. Ora de poezie durează 60 de minute – timp în care fiecare din cei prezenţi recită cel puţin o poezie. Săptămânal se alege o temă: poezii romantice, pasteluri, fabule etc, sau  se alege o temă liberă și fiecare recită ce simte. Unii îşi recită propriile creaţii, alţii recită mai multe fabule, unii sunt îndrăgostiţi de Eminescu, alții îl preferă pe Minulescu. Indiferent de situaţie, la ora de poezie mereu se descoperă – poezii noi, autori noi, talente noi.

Pentru că ne-a plăcut şi ne place atât de mult la ora de poezie, pentru că mereu ne simţim atât de bine alături de tot ceea ce reprezintă Clubul de Seniori „Codrii Neamţului”, am mai cules şi câteva versuri de pe la ei. Mai exact: Domnul Andrei – membrul poet al clubului ne-a făcut cadou mai multe poezii. Iată una dintre ele:

Flori Albe

În limpezimea zorilor,

În susur de izvoare,

Se aude dulce glasul tău,

Iubita mea pierdută,

Iubire trecătoare.

Sub vişinul cel înflorit,

Mi-ai adormit pe braţe.

Şi-n zori când te-ai trezit,

Flori albe te-au acoperit.

Oricât de mult ar trece timpul

Mai vie-n sufletul meu eşti.

Nu mai am cui să-I dăruiesc flori albe

Şi-n nopţi fierbinţi de iunie,

Să-i mai spun dulci poveşti.