Category: Uncategorized

Despre fericire

Am mai povestit la un moment dat despre creativitatea din spatele Magic Seniors. Și dacă nu v-am convins de prima dată, dacă mai avem/aveți întrebări, poate vă răspundem…acum.

 

„De ce sunt fericită?

Sunt fericită pentru că sunt liberă și pentru că ideile mele despre libertate seămănă cu viața mea, cu prietenii mei și cu întâlnirile splendide care definesc puterea unei viziuni comune. Întâmplarea are urmări logice. Iar sentimentul acela pe care ți-l oferă întâlnirea cu niște oameni care privesc din perspective diferite, din culturi și vârste diferite în aceeași direcție, atunci când o lume nouă se naște, este de neprețuit.

Simțeam că e nevoie de mai mult decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a mijlocit niște întâlniri pe care nici cel mai sfidător optimism nu le putea anticipa. Dacă ar trebui să explic unei civilizații extraterestre ce mi se pare important la specia umană, aș vorbi despre dragoste și prietenie.

Nimic din ce este important în viața mea, nimic din lucrurile care mă fac să mă simt fericită nu a fost născut de alte sentimente. E un mare noroc, probabil, să faci ce-ți place, uneori mă simt nu știu cum pentru asta. Și e aproape ireal să descoperi oameni care se bucură în același ritm cu tine de ceea ce faci.

Dacă s-ar filma într-o singură dimineață în toate tramvaiele, autobuzele și multinaționalele din țara s-ar putea observa acel sentiment general valabil de oroare învinsă, care definește acțiunile celor care ne înconjoară. Starea asta de luptă absurdă, neproductivă, anticreativă și umilitoare poate fi definiția umanității așa cum o cunoaștem acum, așa cum o trăim.
Să mergi la lucru e un blestem, să schimbi ceva e un dezastru. Iar lipsa de încredere rezolvă restul. Sunt multe valuri care ți se ridică de pe ochi pe măsură ce începi să-ți măsori viața în gesturile care te ajută să te simți viu, în măsura în care asta nu e periculos pentru cei din jurul tău, firește.

Și, da, nu cred că există bucurie fără împărtășire, fără schimb, fără cuvinte rostite de altul cu câteva milisecunde înaintea ta și pe care tu nici măcar nu le puteai anicipa, dar ele sălașluia de mult inconștient în tine. E posibil ca una dintre pedepsele acestei vieți (pedeapsă ca o lectie, desigur) ar putea fi aceea de a face ceva ce nu-ți place, alaturi de oameni pe care nu-i suporți, ori chiar mai mult de atât, oameni pe care nu-i iubești, care te-au rănit sau te rănesc și inconștient rămâi lângă ei din cauza unui stupid pattern care astăzi ar trebui să fie expirat ca să poți fi liber și fericit. Tot ceea ce merităm. Mă macină acum ( mai mult decât oricând) întrebarea: “dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își dăruiesc flori de unde ar fi tăiați oamenii?”

Să te dezvolți alături de bolile frustrării, neîncrederii, invidiei, prostiei, imposturii! In contrast cu toate mizeriile astea, in forul meu interior, sunt fericiă . Am întâlnit, de-a lungul timpului, oameni impreuna cu care am construit ideii care altminteri ar suna ca niște romane sf. fără ei. Ei mă fac să fiu de o mie ori mai vie, mai responsabilă, mai implicată și mai bucuroasă decât o pot face banii (sau orice altceva material) care vin către orice idee de succes. Probabil e mai ușor să pari, sau chiar să devii pesimist, dacă tot dai peste oameni cu rol de frână sau piedică.

Trăiesc astăzi într-o epocă (asumată de mine firește) în care ideile nu mai sunt pedepsite, iar vizionarii nu mai sunt trecuți prin fața târgoveților indignați și numai sunt arătați cu degetul. Și la fel de fericiă sunt pentru că în sfârșit lumea în care trăiesc începe să semene cu lumea pe care mi-o imaginam pe vremea când eram copil (mai ales că am avut o copilărie lungă, cam pâna la vârsta de treizeci de ani când viața m-a provocat într-un mare fel). O lume in care oamenii seamănă cu ideile lor, trăiesc așa cum arată, vorbesc așa cum sunt, plătesc pentru ceea ce nu sunt. Firește că mai am temeri. Încă mă tem să nu care cumva să fiu prea naivă. Pretențiile mele, însă, cu privire la om se întind doar de la minus la plus infinit.

Nu cred că judecata contează atât de mult, ca factor decisiv în felul în care alegi să-ți trăiești viața, ci mai curând ceea ce simți și nu mă mai îndoiesc că ceea ce construiești cu mintea ta, cu demnitate și sensibilitate, alături de toate mințile care te completează cumva, este singura pledoarie valabilă acolo unde se analizează rezultatele pe secol, mileniu, deceniu sau cartier. Cred că acest sentiment născut din lucrurile pe care le naște bucuria întâlnirii cu celălalt care te oglindește va fi urmatoarea descoperire a lumii noastre.
Totul poate începe de oriunde, de la un anunț pe un blog, de la de la o privire furișată pe stradă, de la o glumă care te face suspect când razi, de la o îmbrățișare, de la avanpremiera unui spectacol de teatru, sau de la un film.”

Autor: Luminița Popa

Prima zi de joi din Septembrie

Atunci când am primit un telefon și mi s-a povestit despre o întâlnire care celebrează 60 de ani de la finalizarea studiilor universitare, am zis „Da. Îmi doresc să fiu acolo”. Așa se face că, în prima zi de joi din luna Septembrie, am ajuns pe malul lacului Cișmigiu, la o masă mare, numai printre profesori, seniori activi ai prezentului.

Invitația de a participa la un astfel de eveniment a venit din partea doamnei Natalia Bratu, o doamnă despre care am mai povestit în trecut, pe care am cunoscut-o acum mai bine de un an de zile la Clubul Înțelepților din Sectorul 2 și pe care am reîntâlnit-o cu mare bucurie la Clubul Seniorilor „Codrii Neamțului”. O profesoară de Limba Română veselă, creativă și plină de inspirație în orice moment al zilei.

Cum a decurs întâlnirea? Plină de poezie, de epigrame, de muzică, de dans, de fotografii. 20 de absolvenți s-au bucurat de revedere și de amintiri. Iar în timp ce unii dintre ei sărăbătoreau și 60 de ani de căsnicie, alții erau atât de entuziaști că au reușit și anul acesta să se adune în același loc, la aceeași masa, alături de colegii lor. Promoția anului 1959 s-a arătat a fi o promoție a stuenților responsabili care puteau călători ore întregi cu trenul pentru a fi prezenți la o zi de sărbătoare, își puteau asculta poeziile unii altora, se puteau înțelege și cel mai important, o promoție care se respecta pentru ceea ce fusese și continua să fie: o pătură a oamenilor intelectuali, o promoție de profesori, directori, inspectori, de oameni de cultură.

În patru ore, am aflat cine a scris cărți, cine a fost director de școală, cine a avut grijă de o școală a copiilor defavorizați, cine a fost repartizat la Târgu Mureș, cine a fost prieten cu Amza Pellea sau cine a fost la conducerea unui Centru Cultural. Timp de patru ore, restaurantul de pe malul lacului Cișmigiu s-a umplut de culoare. O culoare aparte, o culoare de 60 de ani care începuse deja să plănuiască următoarea întâlnire – în același loc, în aceeași formulă.

Despre prima zi de joi din luna Septembrie, despre doamna Natalia și despre aproximativ 20 de profesori seniori aș mai avea atât de multe de povestit, însă sărbătoarea din acea zi de joi, mă îndeamnă să mă înclin cu emoție în fața celor 60 de ani, să urez din nou un „La mulți ani absolvenților!” și să îi mulțumesc doamnei Natalia pentru că m-a introdus într-o lume necunoscută și atât de plină de culoare!

Mulțumesc promoției ‘59 pentru că m-a primit cu brațele deschise la sărbătoarea lor!

Creativitatea din spatele Magic Seniors

Ne place să credem că suntem o echipă creativă. Scriem cu, despre, pentru seniori dar și pentru….oricine dorește să mai citească și…altceva.
Facem o încercare și vă lăsăm la citit câteva rânduri din geanta creativă Magic Seniors.

Despre îngeri

„Într-o zi domnul X a ajuns pe lume. Nimeni nu l-a întrebat dacă doreşte să coboare în această gară. Aşa e vechiul obicei, te naşti neîntrebat. De asemenea când a pus primul scâncet în palma moaşei, i s-a negustorit titulatura, cea mai potrivită pentru începutul devenirii, aceea de Țânc.

Pentru că până la primul cuvânt, minunile sunt posibile, în foşnet de aripi domnul ţânc auzise îngerii povestind a uimire minunea unui vis.
-Minunile sunt posibile, spuneau ei, în clipiri de ochi până la primul cuvânt. Aceasta este pricina pentru care, îndeobşte în gara vieţii, îmbrăcate în trup sufletele se coboară în gara vieții, cu ochii închişi, cu pumnii strânşi a comoară tainic acumulată pe crâmpeiul antefiinţei. Coboară călători, desculţi şi plângând, apoi vor învăța să zboare și se vor înălța către cer”.

Domnul țânc nu știa, pe atunci că pasagerilor coborâţi aici, deşi se nasc neîntrebaţi, în curând viaţa o să le ceară socoteală.

-Le va fi relativ uşor la sânul mamei”, auzea încontinuare, șoapta îngerilor.
-Mulţumiţi de aerul ce le inundă plămânii îşi vor uita curând domnia din abisul necuvântului şi se vor umple de noutatea concretului.”

Domnul țânc nu știa pe atunci, că în devenire vor trece multe clipe de împovărare până ce se va naşte în aproape om dorul nespaţiului de origine. Nu știa că va trebuie să suporte multe omizi până ce va ajunge să fie fluture.

-Vor învăţa să înalţe vise, cuvinte, sentimente. Înălţându-le vor găsi prilejul coborârii în sine, spuneau îngerii.

Domnul țânc nu știa, pe atunci, că reumatismul sufletului împovărat de retrăite clipe, se vindecă în băi de pulsuri și în repetabile vise.
Doar astfel, înlănţuind clipă de clipă în actualitatea firii, momentul întoarcerii este adus mai aproape.
Următoarea staţie se numeşte Cer.
Domnul X speră că acolo nu va mai trebui să repete istoria scutecului.”

Despre SeniorJobs la Clubul De Seniori „Codrii Neamțului” din București

Am stat puțin pe gânduri, a apărut ideea, ne-am adunat forțele și cu ajutorul coordonatorilor clubului de seniori „Codrii Neamțului” din București, am cules și primele rezultate. Ce s-a întâmplat mai exact?

Asociația Magic Seniors alături de Grupul de Educație și Acțiune pentru Cetățenie au prezentat publicului ideea platformei SeniorJobs, întrebând seniorii activi dacă și-ar mai dori să activeze pe piața muncii odată cu vârsta pensionării. Rezumând, întâlnirea dintre cele două ONG-uri și membrii clubului de seniori s-a concentrat pe următoarele aspecte:

  • Ce este SeniorJobs? „Este un proiect care urmărește creșterea gradului de ocupabilitate și independență economică a persoanelor de vârstă adultă superioară (+45 ani) și de vârsta a 3-a” care face parte din Platforma Seniorul.
  • Ce își dorește SeniorJobs? Să creeze și să dezvolte un serviciu online și offline de resurse pentru seniori, angajatori și de intermediere pe piața muncii.
  • Cum ne-au ajutat seniorii? Oferindu-ne răspunsuri și sugestii în ceea ce privește domeniul în care s-ar angaja, remunerația care i-ar motiva, numărul de ore lucrate.
  • Ce am concluzionat noi? Că cei 26 de participanți, beneficiari de servicii sociale, și-ar dori să muncească însă pe un program part-time, că au nevoie de securitate financiară și de consiliere pentru a reînvăța cum să ocupe un loc de muncă, că au nevoie de comunicare și sunt deschiși la relații colegiale intergeneraționale bazate pe respect reciproc.

La sfârșit, am mai concluzionat că SeniorJobs merită toată atenția și implicarea atât a noastră ca și organizații, cât și a Cluburilor de Seniori din Capitală. Iar, odată cu această formă de pilotare a proiectului, Asociația CSR Nest, Asociația Magic Seniors și GEAC vor merge și mai departe….

Pe această cale, le mulțumim Clubului de Seniori „Codrii Neamțului” Sector 3, seniorilor activi și… promitem să ne revedem cât de curând!