Conversație în autobuz. Atunci. Acum. Aici. Oricând.

„- Bună ziua, este liber aici?
– Da.
– Până unde mergeți?
– Undeva într-o stație unde va fi un cireș înflorit, sub el o bancă și acolo cineva va ține o pancartă pe care va scrie „aici cobori tu.” Când se va întâmpla asta, voi coborâ.
– Și dacă nu apare?
– Atunci nu voi coborâ. Dar se poate întâmpla să cobor și să urc totuși la stația următoare.

– Cireș înflorit! Tinerețea! cea mai frumoasă perioadă a vieții.
– Nu cred că tinerețea este cea mai frumoasa perioada a vieții. Cel mai frumos moment este mereu cel prezent; doar atunci ai ocazia să faci cea mai bună alegere din ceea ce a fost viața ta de până atunci. Un om e făcut din gânduri, pisici, cireși, frunze, flori și multe altele, pe care le găsești în fiecare zi într-un sac fără fund. În sacul acela e tot universul și toata bucuria de a trăi, care nu poate fi încadrată într-un timp mai mult sau mai putin învechit.

– Unde vreți să mergeți?
– Nu mi-am propus să merg foarte exact undeva. Îmi place să călătoresc. Știu doar că într-o zi, o pasăre va ciripi pe limba ei și eu voi ști că peste o lună, două, trei voi fi într-un loc anume. Și chiar dacă toate păsările vor fi mute, în sufletul meu voi ști ce am de făcut.
– Deci tot mergți undeva…
– Oriunde voi merge voi fi tot timpul la locul meu.”